NOU Trupa de teatru pentru copii “Albinutele”

03_Trupa de Teatrul „Albinutele”Cine suntem? Un grup de copii cu vârste între 8-14 ani care ne întâlnim periodic pentru a pune în scenă diverse piese de teatru, religioase sau educative. Cine ne ajută? Dna prof. Cristina Deneș, director artistic al Teatrului „Clopoțel”. Ce ne propunem? Să petrecem într-un mod frumos timpul liber, să ne distrăm, să legăm prietenii, să mergem în excursii, drumeții pelerinaje. Pentru mai multe informații, contactează-ne la tel. 0744 268 522 (Florina Mureșan)

NOU În livadă la Pissiota

Într-o minunată zi de iunie, o parte dintre micii interpreţi ai scenetei ”Naşterea Domnului” jucată astă-iarnă, împreună cu câțiva părinţi, am trăit o experienţă de neuitat. Dimineaţa a început în curtea bisericii, unde se dăduse adunarea, copii şi adulţi pregătiţi sufleteşte şi cu coşurile de picnic pline de bunătăţi, trepidând de nerăbdare, după ce şi-au făcut o rugăciune în biserică pentru drumul care îi aştepta în faţă, au început să se îmbarce în cele două maşini care erau gata de drum. Georgiana, ca întotdeauna bine dispusă şi vorbăreaţă, gata să răspundă la orice întrebare şi să pună ea tot pe atâtea, Mihaela şi Maria, cuminţi şi zâmbitoare, Natalia ceva mai hotărâtă în pretenţiile ei de bebeluş, iar băieţii Mihai, Stelian și Ioan deocamdată cam serioşi sau poate doar ceva mai dormiţi încă.

Ţinta călătoriei era Mânăstirea Pissiota, aflată la 40 de kilometri de Bucureşti, unde maicile se pregătiseră cu multă dragoste să întâmpine mica trupă de artişti şi pe însoțitorii lor. Din fericire, drumul a fost rapid, iar soarele era destul de îngăduitor, aşa că o dată debarcaţi în curtea mânăstirii copii şi părinţi s-au simţit în largul lor.

O mică paranteză ar fi binevenită: deschiderea arătată de multe mânăstiri faţă de pelerini îi poate uimi pe cei care privesc doar de la distanţă viaţa religioasă din România. Să vezi copii practicând un sport în curtea unei biserici sau a unei mânăstiri începe să fie un fenomen destul de frecvent şi o dovadă de împlinire a chemării copiilor spre iubirea creştină aşa cum sunt ei făcuţi, cu înclinaţia lor firească spre joc şi mişcare.

Aşa că, revenind la fața locului, Mihai şi Stelian nici nu s-au dat bine jos din maşină şi şi-au găsit un loc la umbră în curte, unde au început să bată mingea. Dar nu pentru mult timp, fiindcă după primirea foarte caldă şi deschisă făcută de maica stareţă Iustina Hotico, o altă măicuță ne-a prezentat pe scurt istoria mânăstirii – care sub comunism a fost închisă vreme de trei decenii, timp în care s-a ținut totuși câte o slujbă pe an, în ziua hramului, care este cel al Nașterii Maicii Domnului – și apoi ne-a condus să vedem totul: aleile pietruite, micul iaz și râul artificial peste care trece un podeț, fântâna, leagănul, nenunăratele flori, un foișor, colțul animalelor, cripta cu mormintele ctitorilor, muzeul, pangarul, clădirea chiliilor și cât altele. Amânând intrarea în biserică, unde se oficia un parastas, ne-am stabilit în livadă, printre pruni și meri, punând de o gustare. Copiii, firește, n-au putut fi ținuți prea mult pe loc!

La ora prânzului, am fost invitați în trapeză (frumos pictată), unde am mâncat cu toții și, ce să vezi, nici un copil mofturos!

După aceea, am intrat în biserica mânăstirii, pictată de Costin Petrescu, căruia i se datorează fresca de la Ateneu și pictura interioară din Catedrala Încoronării de la Alba Iulie. Tot aici se află icoana făcătoare de minuni a Fecioarei cu Pruncul, care a plâns cu lacrimi de mir în mai multe rânduri.

Părintele ne-a citit câteva rugăciuni și apoi am ieșit la tradiționalele poze menite să ne îmbogățească albumele de amintiri frumoase.

Ne-am întors cu siguranță mai bogați!

Dana Isabelle Zarojanu

GALERIE FOTO

 

 Viflaimul– Teatru religios din zona Oașului (20 decembrie 2015)

GALERIE FOTO

Sceneta Sf. Nicolae și fetele sărace (6 decembrie 2015)